paracelsus

Privesc in ochii tai,
pe furis, nu cumva sa ma prinzi
cum ma afund in verdele
aramiu
al indecentului infinit
ce se vadeste a fi
nu stiu cum, nu stiu care
idee nebuneasca
sa te caut,
sa te gasesc,
sa te fur…
si sa fug cu tine undeva departe
unde sa fii numai a mea
numai….
Ai vrea?

Zborul spre inaltimi.
E ceva care ar trebui sa ne caracterizeze. Era sa imi pierd aripile.
Inca ma mai inspaimant la gandul acesta. Infernul nu este un loc anume,
dar poate fi foarte bine un timp anume. Am ratacit o vreme prin
intunericul mintii mele. Dar cu toate astea, asa cum o lumanare cat de
mica poate alunga intunericul, o ora de fericire iti poate da puterea
sa treci prin zile, luni, si sper nu ani de ordinar. Un extra cat de
mic transforma ordinarul in extra-ordinar. Dar m-am pierdut cu
explicatiile. Si am uitat ce vroiam de fapt sa spun. Suflete pereche.
As alege astazi acest subiect. Tocmai imi trecu prin minte un gand, cum
ca sufletul pereche nu il cautam unde trebuie. El ar trebui sa fie
gasit in interior, nu in exterior. Sufletul pereche exterior este doar
rezultatul unei rare sanse, inaccesibile inca multora. Alchimia
interioara ar trebui sa fie cheia care descatuseaza inima, facand-o sa
recunoasca jumatatea, atunci cand o intalneste. Daca orbi fiind, ne
cautam sufletul pereche, putem trece chiar unul pe langa altul, fara a
ne recunoaste. Da, stim ca vrem asta, emotii si sentimente traite parca
in alte vremuri ne dau tarcoale numai la gandul ca…
Gandul. Asa incepe totul. Primul pas pe un drum deloc batatorit. iar ma pierd printre cuvinte. Stiu, simt, dar nu pot exprima.
Este doar un val care ma cuprinde, ma invaluie, si ma face sa inteleg.
Inima imi plange in acele momente, si nu stiu sigur daca sunt lacrimi
de bucurie sau de tristete. E dincolo de intelegerea mea, ca om. Toata
aceasta disperare si deznadejde, pe care o destram vroind sa mai fac
inca un pas. Si inca unul. Poate ca intotdeauna castigam mai mult decat
pierdem din Lectiile Barbosului. Dar realizam asta abia dupa ce timpul
ne aduce intelegerea lucrurilor.

Si acum cateva prostii, fara legatura cu textul de fata, sa vedem cine ghiceste primul/prima sursa informatiilor. Nu ma pot abtine sa nu mai comentez pe ici pe colo.

• Pentru a putea sa iubesti asa cum se cuvine, trebuie sa fii sanatos din toate punctele de vedere. ( Adica si sanatos la cap, se presupune, ceea ce e cam dificil)
• Placerea inseamna sa te bucuri simultan de ceea ce simti, vezi, auzi, mirosi, atingi sau gusti, cu mintea lucida, spre bucuria sufletului. (Asta suna deja a poveste. Imi place! )
• Unde este mai bine sa ai o moneda de cupru astazi, care e sigura, decat una de aur maine, de care nu suntem inca deloc siguri.
• Daca nu cauti sa faci nimic in aceasta directie, nu vei avea motivele sa te bucuri. (Adica omul isi face norocul si cu mana lui, nu trebuie sa se lase numai la mana destinului. )
• Placerea ca singur motiv al actiunii duce la ruina.
• Trebuie sa stii sa iti permiti sa te folosesti de anumite
  lucruri, chiar daca nu esti capabil sa cunosti intregul proces prin
  care ele ajung in starea de a fi folosite. (Nu e nevoie sa stii modul in care electricitatea apare ca sa aprinzi un bec.)
• Ar fi patru feluri de a iubi si anume: iubirea care apare in urma
  obisnuintei , iubirea rezultata din imaginatie, iubirea datorata
  convingerilor si iubirea data de perceperea frumusetii prin intermediul
  simturilor.

Acum cred ca am dat suficiente detalii. Astept….