Pamantul ce se stinge – o saga moderna
2 Februarie 20082 februarie, 2008
Antropologia, fascinant domeniu, atunci cand redescoperi universul in ceilalti.
Si ei gresesc ca si tine. Si ei se bucura cum te bucuri si tu. Si ei plang cum plangi tu. Hei, nu am plans niciodata! Da stim, nimeni nu a reusit sa te vada. Spune-mi, cum reusesti sa plangi in gand?
Imi place acea calitate a ta, de a scoate din oameni tot ce e mai bun. Uneori, daca am crede in suflet, am putea spune ca tu reusesti sa il scoti la iveala, dincolo de voalurile care il ascund. Dansul celor 9 voaluri, sau erau doar 7? Nici nu mai stiu, eram copii atunci, acum poate ca suntem bunici. Am imbatranit. Stii cand te-am intrebat, doar scotand nasucul din plapuma: ce crezi ca este sufletul?
Poate ca suna religios, mi-ai zis…
…dar sufletul este…
…acel glas care tot iti aduce aminte sa vibrezi, sa dansezi in ploaie, cu picioarele goale facand lipa-lipa.
…acea soapta care te face sa continui sa iti doresti sa te ridici pe varfuri si sa atingi stelele.
…acel gand care nu iti da pace, impiedicandu-te sa dormi atunci cand ma astepti.
…acea parere ca magia inca exista in viata ta, si ca tot ceea ce e mai frumos de abia urmeaza.
Ce este sufletul?
Nu imi place sa vorbesc despre suflet. Chiar crezi ca bosimanii vor sti cum e zapada, inainte de a se indrepta spre varful semet al unui munte? Uneori sa descoperi ceea ce este evident cere infinit mai mult efort. Hai sa vorbim mai bine despre ingeri. Asa mi-ai spus prima oara cand mai vazut. Ca sunt un inger de fata. Am crezut ca ma minti. Nu ma vedeam asa. Acum stiu. Ingerii vorbesc sufletului nostru, care ii asculta uimit. Atunci, in acea dimineata, ingerul tau ii vorbea ingerului meu, si viceversa. Gura noastra rostea vorbele, dar ele de fapt nu ne apartineau. Chiar si noi ascultam, si nu ne venea sa credem. Adevaruri vechi de cand lumea ieseau la iveala… Ingerul protector al copiilor. Ingerul primei iubiri…
…el impaturi cu grija scrisoarea. Era timpul sa plece.
31 august 2007
Si acolo scria… ***
" Iti multumesc, necunoscuta,
Pentru pomana gurii tale,
pentru uimirea cea tacuta,
cu care-ai sfaramat o jale!
iti multumesc, perfectiune,
ca te-ai nascut fior de viata,
izvor de zambet si minune,
balsam la-al sufletului gheata.
Ai fi putu privi departe
Dar ochi-ti s-au oprit pe mine.
In inima-mi deschisa carte,
ai sters din rau si-ai pus din bine.
Ma pasa povara sluta
a multor zile fara vise.
Iti multumesc, necunoscuto,
pentru privirile-ti deschise!
Ne-om intalni sau nu in lume?
Raspunsul e-n a Sortii stanta…
Femeie mandra, fara nume,
iti multumesc pentru speranta!
Nu am scris eu poezia ci Pavel Corut, dar totusi m-am gandit ca se potrivea totul asa bine. Sper sa iti placa. Vrajitoareo mica ce esti!
Semnat: David"
Zambea fara motiv. Sau cu motiv. Cine putea sa stie. In tot trenul mai erau un bisnitar si o babuta cu nepoata ei. Si sufletul ei, alergand printre nori.
_________________________________________________________________
*** numele poeziei este "Necunoscuta", de Pavel Corut.
Tags: Povesti