paracelsus

Doi de Cupa

Intalnim aici o serie de simboluri interesante cum ar fi cei doi serpi de diferite culori simbolizand plusul si minusul, yin-yang, masculin si feminin. Mai intalnim leul innaripat, leul fiind simbolul iubirii in aspect pus sexual, aripile arata evevarea si directionarea acestor energii in planurile superioare .
Doi de cupa este cartea prieteniei, emotia pura si nediferentiata a Asului de cupa se imparte acum in feminin si masculin, activ si pasiv, aparitia dualitatii. Cand apare intr-o citire, aceasta carte sugereaza pornirea unei noi relatii sau prietenii, sau impacarea intre persoane care s-au certat. Este in mod normal asociata cu aventurile, dar poate simboliza de asemenea o amicitie puternica. Are si o conotatie negativa, in relatie cu alte carti, putand insemna distrugerea unei relatii de exemplu, din cauza geloziei.

Arcana minora

- Deci, alege acum, ori vrei sa fii cu mine si doar atat, ori iti continui viata asa cum te-ai obisnuit, eu sau toate celelalte femei?
Asa ii spusese, si el, normal, alesese sa isi traiasca viata. Deschisese o mica afacere , care i-a asigurat fondurile pentru celelalte. Nu si-a refuzat nimic, a devenit mai bogat decat isi inchipui vreodata, a calatorit peste tot in lume, numai in Anglia nu a mai mers niciodata, pentru ca ar fi fost mult prea aproape de ea, de amintirea unei alegeri pe care a facut-o cindva. Se simtea singur chiar si avand tot ceea ce banii puteau cumpara. Oare gresise? Deja e prea tarziu, si anii au venit unul dupa altul, si poate ca nici sfarsitul nu e asa departe.

- Deci, alege acum, ori vrei sa fii cu mine si doar atat, ori iti continui viata asa cum te-ai obisnuit, eu sau toate celelalte femei?
Asa ii spusese, si el, normal, o alesese pe ea. Si au trait fericiti, ani multi, chiar daca nu prea a avut banii pe care si i-ar fi dorit, au trecut impreuna prin bune si rele, s-au sustinut reciproc, si au fost acolo unul pentru celalalt cind a fost nevoie. Anii au trecut, dar privind in urma, o intrebare il macina. Oare gresise?

Imaginile s-au estompat treptat si globul de cristal a redevenit clar.
-Spune frumosule, vrei sa iti ghiceasca tiganca si in tarot ?
-Nu, dar intrebarea mea era daca sa pornesc sau nu o afacere, ceea ce am vazut in globul…
-Ceea ce ai vazut in globul de cristal este doar pentru tine, dar te asigur ca e raspunsul intrebarii tale. Nu uita ca in fiecare moment avem o multime de posibilitati, dar in momentul in care alegem una, toate celelalte dispar. Depinde doar de noi…
Tanarul iesi din cortul ghicitoarei, privi zapacit la agitatia din jurul sau, din parcul de distractii. In urma sa, tiganca trase o carte din pachetul de tarot si zambi.

Cum m-am pierdut cu totul printre lectiile de tarot, fascinat de profunzimea simbolismului, conexiunilor cu cele 4 elemente, cu laturile personalitatii, arhetipurile si chiar zodiacul , am zis ca ar fi frumos din partea mea sa mai va povestesc si voua cite ceva, sa vedem daca o sa va trezeasca interesul sau nu.

Tarotul, asa cum este el cunoscut acum, contine 78 de carti. Ele sunt impartite in arcanele minore si arcana majora.

Arcanele minore contin 56 carti in 4 suite, si anume cupe, bate, sabii si monezi, in conexiune cu elementele primordiale: apa, foc, aer, pamant. Fiecare suita are simbolul si culoare specifica, si contine 14 carti, incepand cu asul, 2,3..pina la 10, paj, cavaler , regina, rege.
Suita de Cupe este legata de sentimente si relatii, Batele de creativitate si imaginatie, Sabiile de probleme si dificultati , Monezile tin de aspectul financiar si material. Cele patru suite tin oarecum de lumea fenomenala, de zi cu zi.

Arcana majora contine 22 de carti, si descrie procesul vietii, “calatoria mascariciului”, incepand cu prima carte – Nebunul, si terminand cu Lumea.Primele 11 carti tin de stagiile exterioare, ultimele 11 descriind calatoria interioara, spirituala, de redescoperire a Sinelui.

Atata pentru azi, nu vreau sa va plictisesc cu prea multe informatii dintr-o data.

Motto: “Ochii cu care eu il vad pe Dumnezeu sunt ochii cu care Dumnezeu ma vede pe mine”

Cel mai adesea daca cineva este interesat de aspectele mai exotice ale artelor martiale , informatiile gasite sunt vagi si incoerente. Putini sunt cei care pot emite o parere adecvata referitor la aceste laturi, destul de bine ocultate. In completare, un text pe cat de simplu, pe atat de complex, al celui ce a fost cunoscut drept ultimul luptator ninja, o figura legendara in lumea artelor martiale japoneze.

Un eseu scris de Takamatsu Sensei
Esenta artelor martiale si a strategiilor militare este auto-protectia si prevenirea pericolului. Ninjutsu inglobeaza in conceptul protectiei nu numai corpul fizic, ci si mintea si spiritul de asemenea. Calea unui ninja este calea suferintei, a supravietuirii si a depasirii obstacolelor care in mod normal ne-ar distruge. Mai mult decat doar de a lovi si rani, si mult mai adinc in semnificatie decat de a distruge un adversar, ninjutsu este calea de a obtine ceea ce avem nevoie pentru a facea lumea un loc mai bun. Abilitatea unui ninja este arta de a invinge.La inceputul studiului oricarei arta martiala, motivatia puternica este cruciala. Fara starea adecvata a mintii, continua expunere la tehnici de lupta poate duce la autodistrugere in loc de dezvoltare de sine. Dar acesta nu este un lucru diferit de orice alta practica dusa la extrem. Stiinta medicala e dedicata imbunatatirii sanatatii si alinarii suferintei, dar folosirea neadecvata a medicamentelor si supraevaluarea abilitatii medicului poate duce persoana la un punct unde sanatatea sa ca individ nu mai se afla sub controlul propriu. O hranire adecvata si echilibrata tine persoana vitala si sanatoasa, dar mancatul si bautul peste masura, sau ingerarea de chimicale este o cale sigura de a otravi corpul. Guvernele ar trebui sa supervizeze cooperarea tuturor partilor societatii, dar cel mai adesea guvernantii sunt pofticiosi, avizi de putere, sau lipsiti de perspectiva, tara ajungand sa fie subiectul a numeroase conflicte, dezordine, chaos civil sau economic. O religie, bazata pe credinta in urma faptelor, o minte calma si iscoditoare si o cale a intelegirii universale ar trebui cel mai adesea sa inspire si sa incante oamenii. Odata ce o religie isi pierde scopul originar, insa, devine un lucru ucigator, care deceptioneaza, controleaza si jecmaneste oamenii prin manipularea credintelor si fricilor lor. Acelasi lucru se intampla si in artele martiale. Abilitatea de a te autoproteja, care ar trebui sa iti aduca un sentiment de pace interioara si securitate, se dezvolta cel mai adesea fara un echilibru intr-un luptator obisnuit si il conduce spre conflicte si competitii care eventual il vor consuma prematur.

Daca un expert in arte martiale urmeaza cu sinceritate si deschidere esenta caii ninja, evitand capcanele dorintelor egoiste, va ajunge progresiv sa realizeze secretul ultim al invincibilitatii – obtinerea mintii si ochilor divini. Luptatorul trebuie sa fie in armonie cu lumea inconjuratoare si trebuie sa fie ghidat de cunoasterea intuitiva, dincolo de intimplare sau sansa. Rezonand cu lumile superioare si cu justitia impartiala a naturii, urmandu-si calea cu claritate si inima deschisa, cu incredere in inevitabil, ninja trezeste in interiorul lui constiinta care in va ghida cu succes in batalia in care va depasi si va evita provocarile. Lumea intreaga, frumoasa prin insasi completitudinea ei rece si impersonala, contine tot ceea ce e bun si rau, raspunsurile la toate paradoxurile pe care de observam in jurul nostru. Deschizandu-si ochii sai si mintea, un ninja poate sa reactioneze urmarind fluxurile subtile ale energiei si ratiunile lumilor ascunse, schimband doar ceea ce e necesar sa fie schimbat, adaptandu-se intotdeauna, astfel incat, in final, nimic sa nu il ia prin suprindere.

Partea I-a

Partea a II-a

Partea a III-a

Partea a IV-a

Partea a V-a

Partea a VI-a

Partea a VII-a

Partea a VIII-a

Partea a IX-a
Partea a X-a
Partea a XI-a
Partea a XII-a

Barcelona, 25 mai 2010

Trecea agale intersectia, cu gandul la stirile abia vazute in restaurantul unde isi luase micul dejun. Anul 2010 va fi unul din cei mai caldurosi ani de pana acum. Oare noi suntem de vina ca distrugem planeta? se intreba.Ajunsese aici in goana lui dupa senzational, dupa abilitati nemaivazute si nemaiauzite. Un fetita romanaca de numai 4 ani poseda ceea ce se cheama “scriere automata”. Ii adresai intrebarile si ea scria in limba ta natala raspunsurile, cel mai adesea divin inspirate. Ingerii imi folosesc mana pentru a scrie gandurile lor, spunea micuta zambind cu candoare. Trebuia sa o vada.

Bucuresti, 24 mai 2010

Aniela se gandea la alegerile facute. Desi ii era mai bine, nu fusese convinsa ca urmase calea corecta. Se mutase la David, care avea suficiente resurse pentru a o intretine, renuntase la munca ei, dar, exista acest “dar…”. Uneori avea indoieli, chiar daca incepuse sa ii fie drag de el. De felul cum o trata, de parca ar fi fost ceva fragil, neserios, de parca ar fi fost doar un copil lipsit de simtul masurii. Ii era teama ca totul se va sfarsi brusc, si ca nu va fi capabila sa isi mai revina dupa aceea. Dar spera, spera sa fie ceva diferit, desi intuitia ei o avertiza. Blestemate indoieli, cum as putea sa scap de ele? isi zise ca pentru sine insusi.

Barcelona, 26 mai 2010

Ajunsese la destinatie. Fetita il privea cu ochii ei mari albastri, in care se oglindea cerul in miezul unei zile de vara. Suvitele blonde, carliontate, o faceau sa para o mare papusa gata de joaca.
-Te ascult, ii spuse ea serioasa.
- Se zice ca fiecare om are un suflet pereche. As vrea sa stiu daca o voi intalni. Povesteste-mi te rog despre ea.
Si mana fetitei incepu sa se miste, creionul asternand cuvinte, propozitii, fraze.

“Ar trebui sa stie ca daca inca este plictisita si suparata mare parte din zi, asta inseamna ca inca nu si-a depasit egoismul, ca este superficiala, incapabila de a simti tot ceea ce este mai frumos si mai curat in viata de zi cu zi. Se pare ca prin modul ei de a gandi, de a actiona, de a folosi sau inhala otravuri, pastreaza legaturi cu lumile infernale. Pare paradoxal, dar o asemenea femeie nu iti poate oferi ceea ce tu te astepti de la cea careia sa ii spui Iubita Mea, si cu toate acestea ea este jumatatea ta. Momentan e incapabila sa iubeasca, dar trebuie sa reinvete sa o faca, mai intai cu lucruri mici, cum ar fi pisica vecinului, pomul inflorit de peste strada sau cerul din dupa-amiaza zilei de maine. Sa iubeasca frumosul, sa reinvete a se bucura, si la un moment dat va simti din nou inima cum ii canta. Se va rupe de legaturile trecutului, si va cunoaste in sfarsit fericirea. Dar la fel de bine poate sa esueze in cautarea ei, daca nu va dori sa se schimbe, daca va continua sa se balaceasca in viata calduta de acum, fara sa cunoasca focul care purifica totul, fara sa fie cuprinsa de dragostea care se revarsa, si fara sa raspunda cu aceeasi masura . Va trai, dar nu va fi vie. Va sti ca undeva, la un moment dat, a pierdut ceva ce nu va mai avea ocazia sa regaseasca, va avea mereu senzatia unei lipse stranii a ceva esential din viata ei. Dar a fost alegerea ei, si in momentul in care a pasit dincolo de un anume prag, a lasat totul in urma. Vad cum sansa de a fi fericita se va destrama ca un fum, o iluzie mult prea draga, dar pe care nu o va mai putea atinge. Atunci, totul va fi pierdut, iar inima ii va muri incetul cu incetul. Depinde mult prea putin de tine, si aproape in intregime de ea, sa ajunga in paradis, sau sa rataceasca pentru tot restul vietii prin iadul comoditatii si suferintei. Tu ii poti arata directia, dar ea trebuie sa parcurga drumul. Atat am avut de zis. Fie ca inspiratia sa va calauzeasca, si ingerii pazitori sa va indrume spre deciziile intelepte. Nu e usor, dar nici imposibil. Aminteste-ti ca in cuptorul Marelui Olar, lutul lipsit de forma al nehotaririi si indoielilor, forjat prin focul perseverentei, devine o minunata opera de arta. Domnul sa fie cu tine, om bun! ”

Copila deschise ochii si zise:
-Acesta este raspunsul intrebarii tale.

Discutam cu cineva zilele trecute.
Si am devenit trist,
vazand cum mor citeodata visele,
chiar si cele mai frumoase .
Imi zicea:
Nu mai cred in iubiri ca in filme,
nu stiu daca pot sta langa cineva care doar
vrea sa se distreze si nimic altceva,
care masoara viata in plictiseala
si scurtele momente de uitare
si cufundare in relative placeri.
Vreau pe cineva care sa tina la mine
cu adevarat
care sa faca un pas spre mine,
atunci cand eu fac un pas spre ea,
Care nu doar sa ceara,
ci sa invete a da,
nu doar sa cheltuie,
ci sa si castige,
sau macar sa existe intentia,
efortul in aceasta directie .
Si atunci, poate ca nu as lasa-o sa munceasca
dar cel putin sa stiu ca ar vrea.
Care sa stie cand sa gateasca,
cand sa faca ordine,
daca e cazul.
Sa fie femeie, ce mai
din toate punctele de vedere,
si poate atunci,
sau poate nici macar,
as face totul pentru ea.
Dar nu mai cred in finaluri fericite
in iubiri reciproce
in basme si Mos Craciun.
Viata se pare ca a cistigat,
si citeodata visele
oricat de frumoase ar fi,
raman doar vise.
Nu poti sa fii impreuna cu cineva
daca doar tu incerci, iar celalalt
nu face nici cel mai mic efort.
Trebuie sa iti vezi de drum
si sa nu mai insisti.
Sa nu mai revii
sa consideri acea posibilitate inchisa .

M-a intristat
concluzia acelei persoane.
Inca cineva care accepta
infrangerea inimii
in fata ratiunii.

Si l-am inteles,
cat de bine l-am inteles,
dar nu puteam sa ii zic
ca totul va fi bine,
pentru ca
avea dreptate.

In lupta pentru supravietuire
citeodata
pentru a putea continua
ucidem tot ceea ce avem
mai frumos in noi.
Pentru ce?

Alearga pe camp,
priveste luna,
luna il atrage ,
ochii sclipesc,
vantul ii suiera
in urechile sure,
iarna -i departe,
oamenii rai
si fara de suflet
l-au inconjurat.
Fugi in poveste,
inchide ochii
lupule alb!
Viseaza la timpul
cand vei pasi
din nou in poiana
plina cu maci.
Sa nu ai draci
caci tradatorii
iti vor plati
pina la urma,
nu e o turma
sa nu ajunga
la al ei pastor .
Ramai acolo
in viitor,
lupule alb!

Imi plac inceputurile. De fiecare data. E ceva interesant si captivant, sa vezi cum te descoperi in celalalt, cum te bucuri de fiecare atentie, cum ne indreptam unul pe celalalt sugerandu-ne drumul cel bun. Cum vezi privirea celei de linga tine, cu drag asupra ta, cum simti ca iti lipseste o persoana si cum te bucuri de fiecare data cand o revezi. Oricum, se spune ca greu nu este sa pornesti, sustinut de energia inceputului, ci sa mentii. Sa privesti mereu ca si cum ai descoperi pentru prima oara, sa nu lasi magia sa dispara. Cu gandul la asta, ma si gandesc de ce dracu’ m-am chinuit atat in ultima vreme, fara nici un rost. Heh, as avea o idee, dar prefer sa ma abtin. E bine ca imi este bine, si asta conteaza acum, nu?